2 ani au trecut!

Se apropie data, 23 febr.

Am să vă spun o scurtă povestioară în legătură cu această zi. Totul a început pe 13 mai ’89, în faţă spitalului „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava unde un bărbat bine, brunet, mai măsliniu la ten, în jurul a 30 de ani avea alături o damigeană cu 40 litrii de ţuică. Poate, vă întrebaţi de ce, sau ce făcea cu dânsa? păi, de fericire că i-a sosit pe lume al treilea copil (băiat), a împărţit tuturor celor care intrau şi ieşeau din spital câte un pahar de ţuică. Era în al nouălea cer de fericire, i se născuse meziunul, i se născuse fiul cel mai iubit, i se născuse Andrei.

Andrei, îşi aduce aminte de prima, şi singura, palmă primită pe la 6 ani, de la bărbatul cu pricina din cauza că nu a vrut să-şi scoată un dinţisor de lapte care mai avea puţin şi pica. Bărbatul a regretat toată viaţă acel moment, tânărul a aflat asta de la bunica lui, o bătrânică suferindă. Multe peripeţii, multe aventuri au fost de-a lungul a 18 ani, tânărul Andrei îşi aminteşte prima ieşire la Marea Neagră, cu familia atunci când bărbatul l-a învăţat să înnoate, îşi mai aminteşte cum a fost îndrumat de bărbat pentru prima dată spre o şcoală de dans iar Andrei practică şi astăzi. Uite aşa scumpul de Andrei a ajuns la aproape 20 de ani şi de atunci 2 ani au trecut iar bărbatul pe copil nu l-a mai văzut. Şi-a dorit din tot sufletul să-l vadă pe tânăr devenind bărbat la casă lui.

Dar după cum ziceam, iată că 2 ani au trecut, devenind bărbat nu l-a văzut.

Fă mai puţin, obţine mai mult

Croieşte-ţi calea către o funcţie înaltă

… Cruţă-ţi nervii, sudoarea şi lacrimile. Ultimele descoperiri  în domeniu arată că ambiţioşii inveteraţi se pierd adesea înainte de a ajunge în top, însă cei mai indolenţi, dar isteţi, îşi pot croi încet şi sigur drumul către succes. Iată cum să laşi baltă vechile legi ale celor ce muncesc mai abitir ca albinele şi să adopţi un stil de viaţă sănătos, productiv şi lipsit de stres…

Men’s Health (ediţia Romană) – Februarie 2009
Pag. 36

Boală dulce boală!

Duminică seară am făcut o vizită patinoarului de la I-M.

Îmbrăcat subţirel, cu doar o cămăşuică şi o jachetă de primăvară mi-am retestat patinele. Pe patinoar am picat odată, de două ori, de trei ori… de mai multe ori, totul datorită gheţii (neinghetate complet), era moale şi canturile patinelor parcă smulgeau din ea atunci când mă chinuiam să fac o curbă sau o frână. Şi uite-aşa chinuindu-mă să merg cât mai bine, am transpirat… (eram fleaşcă în spinare) odată cu lăsarea serii a venit şi frigul, acasă nu am ajuns devreme şi uite cum scumpul vostru Andrei a colecţionat răceala de primăvară.

Astă noapte am avut stare febrilă, dureri de cap, durere-n gât şi nu am dormit bine… culmea s-a atins în momentul în care aţipisem şi eu de 1 oră dar un stol de ciori m-au trezit, prevestind vreme urâtă (erau chiar foarte multe ciori, de unde au apărut nu pot să-mi dau seama).

Acu sunt la servici, codrex max grip şi ceai fiebrinte… sper în câteva zile să mă readuc pe picioare. Dragilor, un sfat, nu mai mergteti cât trăiţi voi la patinoare dezbrăcaţi şi mai grav, cu jacheta sau geaca pe voi.

Să faci ce zice popa…

… nu ce face el. Păi de ce aş face aceleaşi prostii care le face un popă? Spre exemplu la toate emisiunile de ştiri vezi tot mai multe cazuri cu preoţi care sunt morţi de beţi prin crâşme sau preoţi care agresează sexual vaci, scroafe, oi, etc… măicuţe care se cred divinităţi şi încearcă să vindece tot felul de bolnavi mintal, ş.a.m.d.

Un exemplu, clar, l-am observat chiar dimineaţa asta în Carrefour. Subsemnatul, eu, căutam răcoritoare şi mâncare pentru o zi de muncă infernal de plictisitoare… şi cum priveam eu obosit şi somnoros printre raioane, ajung şi la „consumabilele cu grade”. Deodată lângă mine, un preot, avea şi cărucior, ia câteva baxuri de bere (Timişoreană), câteva baxuri de votka, câteva de vin ca mai apoi să-l aud „Ce dracu să mai cumpăr că vin ăştia şi termină tot!”, era cu un prieten, cred.

Păi ce exemplu dai tu, frate, ca preot, iubiţilor tăi credincioşi? Măcar de nu era îmbrăcat în straie preoţeşti, şi se mai miră toţi de ce tot mai multe persoane o iau pe calea cea „nedreaptă”, nu cred în vise şi dumnezei.

Îmi pare rău că spun asta, dar să le fie ruşine preoţilor cu astfel de înclinaţii. Măcar de ochii acelor copii ai căror părinţi îi îndruma spre religie mai ceva decât spre o copilărie frumoasă.

Ciuş! 🙂

Îmi plac femeileee!

Daaa, îmi plac femeile, îmi plac acele femei, simple la prima vedere dar care în adâncul lor au ceva special, acel ceva ce mă face să le cad la picioare. Îmi plac femeile sigure pe el, femeile puternice, acele femei care merg drept şi încrezătoare, îmi plac femeile cărora nu le tremură picioarele atunci când merg pe tocuri…

Îmi place femeia frumos mirositoare, dar nu acea femeie care atunci când te apropii de ea îţi taie respiraţia cu mirosul puternic al celor trei sticle de parfum de pe ea. Îmi place femeia care conştientizează că este nevoie doar de câţiva stropi, de parfum, pe încheieturile mâinilor şi mirosul ei dulce acrişor va rămâne pe hainele mele atunci când mă va mângâia.

Îmi place femeia cu voce plăcută urechii, cu voce blândă când este melancolică dar şi cu voce prin care îşi scoate la iveală asprimea atunci când îşi iese din fire.

Îmi plac femeile care nu fumează, femeile care îmi dau dovadă de seriozitate, atunci când este cazul, dar mă şi alintă precum un copil prostuţ. Îmi place să văd o femeie că este ocupată, că este responsabilă şi că ea conştientizează asta, dar sub haina de „responsabil” îmi place să se asunda un copil ce se prosteşte plăcut atunci cân ne giugiulim sub plapumă, înainte de culcare.

Îmi plac femeile care ştiu să aprecieze un cadou dăruit din suflet, indiferent cât de mic ar fi, îmi plac femeile care ştiu să aprecieze o floare, îmi plac femeile ccare nu poartă multe inele. Îmi plac femeile care ştiu să-şi pună ochii în evidenţă cu puţin rimel, nefiind nevoită să-şi mânjească jumătate de faţă cu zeci de farduri, mai mult îmi place femeia la vedere plăcută, fără a fi fardată.

Dar cel mai mult îmi plac femeile care în ciuda greutăţilor ştiu să-şi pastrze calmul şi nu-şi pierd simţul umorului. Îmi plac femeile inovatoare şi care nu rămân în pană de idei. Îmi plac femeile cu părul închis la culoare, cu părul lung şi desfăcut prin care fâlfâie vântul, îmi plac femeile mereu zâmbitoare şi care ştiu să-şi aleagă glumele.

Iubesc femeile care ştiu să se aprecieze şi să se pună în valoare atât cât să-mi placă, nu este nevoie să fie de 3x femeie.

15 Ianuarie 2009

E noapte şi încă nu e târziu. Stau cu ochii bolditi în monitor, chat-uiesc cu unul, cu altul despre una, despre alta şi nu ajung la ceva foarte concret. Cert e că nu am mai postat de ceva timp şi mi se făcu dor.

Azi am făcut o trezire matinală rău, era beznă totală în afara cuibuşorului în care-mi duc traiul, o trezire pentru nişte analize. Ajuns la Policlinica Bethesda, am făcut o rezervare, m-am aşezat pe un scaun moale şi nematasos dar minunat pentru un somn odihnitor. Aveam numărul de ordine 9, până ce, scumpa şi incredibil de frumoasă, asistentă să ajungă la strigare am aţipit pe scun. Într-un final mă trezeşte, mi-a zâmbit frumos şi-mi zice „Domnule Nica sunteţi pregătit?”, eu, cu o voce incredibilă, dacă m-ai fi auzit ziceai că sunt tenor; îi răspund „Sigur că da.”. Am făcut analizele, rezultatul a fost ridicat de un prieten în după amiaza aceleaşi zi şi s-a dovedit că sunt mai sănătos decât un tun. Mulţumesc cui trebuie să mulţumesc pentru asta şi mă rog cui trebuie să mă rog pentru a continua astfel.

La facultate, daa, am mai trecut… teoretic, sunt restant, pe toamnă, la două laboratoare (Analiză matematică respectiv Algebră liniară) dar mai urmează alte două examene prioritare şi cu multe credite, sper să reuşesc. Motivul restanţelor premergătoare perioadei de sesiune este datorat absenţelor. Am lipsit pentru o perioadă de două luni, pretexte mai mult sau mai puţin paluzbile, şi am ajuns prea târziu pentru recuperare, concluzia o ştiţi de mai sus. O parte din absenţe le-am recuperat o altă parte a rămas pentru semestrul doi dar ştiţi vechea zicală, dacă nu ai restanţe nu eşti student. Să sperăm că pe viitor se va suprima.

Despre minunatul meu post de muncă nu mai are rost să vă povestesc pentru că sunt partizan Inmedio.

O perioadă cât mai plăcută, succes tinerilor în sesiune, Nica va iubeşte! >:D<

Listă pentru Moş Crăciun

Am observat că e un trend sa iţi expui dorinţele pentru Moş Crăciun online. Oare moşul stă să citească?

• Vreau zapadă, puţin mai frig, asta ca să nu mă mai trezesc la 5 dimineaţa că mi-e cald.
• Vreau să simt aerul de sarbători.
• Vreau să câştig la lotto, fără să joc.
• Şi dacă mai primesc o nuia şi de la tine cum a făcut Moş Nicolae, te bat cu ea urât de tot, moşule. Am fost baiat cuminte, însă … trebuie să vezi şi tu asta, nu să acţionezi din instinct, sau după miros.
• Şi … poate … vreau să mă întâlnesc cu tine Moş Crăciune, mai tarziu. Dacă nu cer prea mult …

Gânduri aviatice

Eu, cu gândurile zburând în multe locuri, în faţa unui chiosc de bilete pentru autobuz:
– aş dori să-mi fac un abonament de avi… autobus, vă rog.

Vânzătorul, rânjind:
– la clasa business ?

ha ha, 1- pentru el.

Patinoarul incredibil

Cât timp mi se dezgheaţă fularul din jurul gâtului am să vă povestesc viaţa mea de patinator.

Totul a început în urmă cu 3 zile pe patinoarul Iulius Mall Suceava. Până in ziua cu pricina aveam o oarecare frică de patinoare şi de patine, în special, pentru că nu încercasem niciodată acest sport, cu toate că mai toţi din gaşca mea patinează de ani buni. În perioada 12 – 24 decembrie am facut şi fac, parte din Caravana Iulius Mall de Crăciun, un grup de 18 tineri frumoşi, îndrăgostiţi de dans, îmbrăcaţi în Moş Crăciuni, Crăciuniţe, Elfi (spiriduşi), Fulgi de nea, cu o chitară şi-o trompetă, 3 tabmurine şi foarte mulţi clopoţei; aceşti frumoşi nebuni sunt adunaţi, zilnic, în jurul unui Moş Crăciun şi pe parcursul a 2 ore colindă prin mall. Ok, până aici cu povestirea mea despre caravană, să revin asupra subiectului. Vineri, 18 decembrie 2008, a fost marea deschidere a patinoarului din jurul faimosului şi înaltului turn Sucevean şi drept urmare Caravana Moş Crăciun a trebuit să fie prezentă pe patinoar. Eu, care nu patinasem niciodată până atunci, am avut norocul de a fi acel Moş Crăciun şi astfel îmbrăcat mi-am pus patinele în picioare şi am călcat pentru prima dată, în cei aproape 20 de ani de trai, pe gheaţa unui patinoar. Imediat după ce am intrat pe gheaţă am luat un buf şi una din fetele angajate de Iulius pentru promovare, împărţit bomboane, etc, m-a luat de mână şi încet, încet făceam câte o tură de patinoar. După un timp am rugat-o pe fata blonduţă (nu ştiu cum o cheamă) să mă lase singur şi tot aşa, încet, încet, am reuşit să merg foarte bine pentru un începător (asta mi-au zis-o mulţi care au caţiva ani, de patinaj, în spate). A început să-mi placă, mi-a intrat în sânge. În aceeaşi seara din aceeaşi zi am fost la Carrefour, asta după ce am ieşit de la servici, şi mi-am cumpărat patine după care am fost cu gaşca din clubul de dans la un karaoke în Music PUB. Ziua următoare m-a gasit pe patinoar de la ora 15 până la 18 apoi după ora 20 până la ora 21:30. Astăzi de la ora 16 pe patinoar până la 19 îmbrăcat ca Elf.

Deci a început să-mi placă acest sport şi o să îl practic ori de câte ori voi avea ocazia.

Cam asta e aventura mea în ale patinatului şi acum dacă tot s-a dezgheţat fularul am să mă bag în pat şi o să trag un somn adânc iar mâine dimineaţă o zi de muncă istovitoare. Noapte buna dragilor! Ne mai auzim.

30 Noiembrie 2008

Nu uitaţi să mergeţi la vot!