2 ani au trecut!

Se apropie data, 23 febr.

Am să vă spun o scurtă povestioară în legătură cu această zi. Totul a început pe 13 mai ‘89, în faţă spitalului “Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava unde un bărbat bine, brunet, mai măsliniu la ten, în jurul a 30 de ani avea alături o damigeană cu 40 litrii de ţuică. Poate, vă întrebaţi de ce, sau ce făcea cu dânsa? păi, de fericire că i-a sosit pe lume al treilea copil (băiat), a împărţit tuturor celor care intrau şi ieşeau din spital câte un pahar de ţuică. Era în al nouălea cer de fericire, i se născuse meziunul, i se născuse fiul cel mai iubit, i se născuse Andrei.

Andrei, îşi aduce aminte de prima, şi singura, palmă primită pe la 6 ani, de la bărbatul cu pricina din cauza că nu a vrut să-şi scoată un dinţisor de lapte care mai avea puţin şi pica. Bărbatul a regretat toată viaţă acel moment, tânărul a aflat asta de la bunica lui, o bătrânică suferindă. Multe peripeţii, multe aventuri au fost de-a lungul a 18 ani, tânărul Andrei îşi aminteşte prima ieşire la Marea Neagră, cu familia atunci când bărbatul l-a învăţat să înnoate, îşi mai aminteşte cum a fost îndrumat de bărbat pentru prima dată spre o şcoală de dans iar Andrei practică şi astăzi. Uite aşa scumpul de Andrei a ajuns la aproape 20 de ani şi de atunci 2 ani au trecut iar bărbatul pe copil nu l-a mai văzut. Şi-a dorit din tot sufletul să-l vadă pe tânăr devenind bărbat la casă lui.

Dar după cum ziceam, iată că 2 ani au trecut, devenind bărbat nu l-a văzut.